tag:blogger.com,1999:blog-72289646477434031702012-02-02T01:07:02.929-08:00(Poveştile lui Mic - de Elia David)elia davidnoreply@blogger.comBlogger11100tag:blogger.com,1999:blog-7228964647743403170.post-62532753582915448822008-11-01T01:30:00.001-07:002011-05-05T00:03:29.757-07:00<span style="font-weight: bold; color: rgb(153, 0, 0);"><br /><br /><span style="color: rgb(102, 0, 0);">"Citeşte-mă!"</span></span><br /><br /><br />Cartea de poveşti se uita la Mic şi Mic se uita la carte.<br /><br />Era foarte frumoasă, dar de când învăţase să vorbească nu ştia să zică decât un singur lucru:<br /><br />- Citeşte-mă!<br /><br />Ieri “citeşte-mă”, azi “citeşte-mă” şi mâine tot “citeşte-mă”, până când băiatul fu nevoit să-i spună, amărât, adevărul:<br /><br />- Nu vreau!<br /><br />- Nu vrei, sau nu ştii? Pentru că, dacă nu ştii, ai putea să înveţi, prostuţule! Toate se învaţă pe lumea asta, nici un om mare nu se naşte copil învăţat.<br /><br />- Dar pe tine cine te-a învăţat să vorbeşti? întrebă el; oprindu-se la “prostuţo”, fiindcă nu prea se potrivea.<br /><br />- Pe mine ?<br />Pe mine tu m-ai învăţat să vorbesc. Ai uitat?<br /><br />Copilul căuta să-şi aducă aminte…<br />Prin cap nu-i treceau, însă, decât scenele cele mai proaspete, în care literele, atât de vii, se urcau pe foile de hârtie şi dansau acolo vesel toată noaptea, până făceau desene sub tălpi... Dar nu scoteau o vorbă.<br /><br />- Să mă laşi în pace, că nu ştiu când te-am învăţat să vorbeşti! zise el supărat.<br /><br />Cartea râdea în hohote:<br /><br />- Eu să te las în pace pe tine? Tu să mă laşi în pace pe mine!<br /><br />Atunci băiatul o întoarse cu faţa în jos şi promise că nu se va mai atinge de ea niciodată.<br /><br />Sigur din cauză că era prea vorbăreaţă bunica i-a dăruit-o, zâmbind, înapoi.<br /><br /><br /><br />***<br /><br /><br /><br /><span style="font-weight: bold; color: rgb(102, 0, 0);">Prima lectură</span><br /><br /><br />Cartea vorbăreaţă stătea copertă peste copertă şi respira aer de poveste printr-o fereastră larg decupată către interior.<br />Dar în ruptul capului nu ar fi recunoscut că îl aştepta pe Mic, centrul universului ei, copilul mereu în mişcare.<br />Pentru că aşa sunt toate cărţile, nu vor să se ştie că au, fiecare, câte un cititor preferat, pe care îl caută în toţi cei ce stau pe loc şi o răsfoiesc...<br /><br />Cititorul preferat este recunoscut de o carte după faptul că o face să se simtă ca o apă. Sub privirile lui pline de râvnă, rânduri, rânduri de litere ajung să-şi lase, singure, unduind, povestea miraculoasă la mal... Poate chiar cu bucăţele de adevăr...<br />Uneori apa e mai limpede, alteori e mai tulbure, mai ales după cum se întâmplă să fie sufletul ce se apleacă asupra ei.<br />Şi adeseori nu se poate abţine:<br /><br />- Care va să zică, ai venit!<br /><br />- Care va să zică, da! răspunse Mic.<br />Dar nu ca să te citesc!<br /><br />- Atunci îţi voi spune o poveste, vrei? O poveste numai pentru tine, fără prea multe litere.<br /><br />- Şi nu o să te superi?<br /><br />- De ce să mă supăr?<br /><br />- Pentru că doar o să te ascult.<br /><br />- Nu, astăzi, nu.<br />M-am gândit mult şi cred că, de fapt,... tu nu ştii cum este să fim prieteni.<br /><br /><br /><br />***<br /><br /><br /><br />- De ce nu începi odată povestea? nu mai rezistă Mic.<br /><br />- Ssst, e nevoie de linişte...<br />Nu auzi cum îţi bate inima?<br /><br />Copilul se ruşină de bătăile inimii sale, deşi asta nu era mai rău decât dacă ar fi fost gol pe dinăuntru.<br /><br />Nu ştiu ce să facă, aşa că strânse la piept o pernă.<br /><br />- Acum povesteşte-mi !<br /><br />- Stai, că nu-i aşa cum crezi.<br />Trebuie să-ţi dispară şi nodul din gât!<br /><br />- De ce, că eu..., eu nu zic nimic, tu zici.<br /><br />- Trebuie să-ţi dispară, ca să pot să mă concentrez!<br /><br />Atunci băiatul îşi ridică gulerul pijamalei.<br /><br />- Po... poftim, nu se mai vede! o anunţă el cu voce timidă.<br /><br />- Dar tremuri. De ce tremuri?<br /><br />- Nu ştiu! răspunse Mic, gata să izbucnească în plâns.<br /><br />- Hai…, vino-ncoace! zise cartea, şi-l încălzi cu nişte poveşti pe care, după ce va învăţa să citească perfect, nu le va mai regăsi nicăieri...<br /><br /><br /><br />***<br /><br /><br /><br /><span style="font-weight: bold; color: rgb(102, 0, 0);">O carte deschisă</span><br /><br /><br /><br />- Tu semeni cu mine, Mic, îi spuse cartea, după ce termină de povestit.<br />Semeni perfect cu mine.<br /><br />- Cum sunt ca o carte? o întrebă el, mirat.<br /><br />- Nu ca o carte obişnuită, adăugă ea, ci ca o carte... deschisă.<br /><br />Copilul se privi de sus în jos: toţi nasturii - dar, toţi! - erau încheiaţi.<br /><br />- Nu, prostuţule, nu la pijamaua ta mă uitam. Mă uitam la suflet.<br /><br />- Eu nu-l văd.<br /><br />- N-ai cum să-l vezi, nici nu ştii la ce să te uiţi.<br />Dar eu l-am văzut. L-am văzut cu fiecare poveste pe care ţi-am spus-o şi pe care ai ascultat-o vrăjit.<br /><br />- Îmi plac aşa de tare poveştile!<br /><br />- Îţi plac, numai că nu e totul o poveste.<br /><br />- De ce nu e totul o poveste?<br /><br />- Vei afla!<br /><br />- Când voi afla?<br /><br />- Ştii când? Atunci când cititul nu va mai avea nici un secret pentru tine.<br /><br />- Dar... o să aibă... scrisul! spuse băiatul descurajat.<br /><br />- Ai dreptate, la asta nu mă gândisem, îşi scutură cartea paginile de râs. Cred că pentru tine s-au inventat greutăţile pe lumea asta.<br /><br />- Şi eu cred.<br />Dar am încă un secret greu, pe care îl ţine mama.<br /><br />- Trebuie neapărat să mi-l zici!<br /><br />- Nu pot, e ca un gând care vrei să se împlinească. Dacă îl zici, nu ţi-l mai împlineşte nimeni.<br /><br />- Aşa, deci? Eu ţi-am spus tot ce am ştiut...<br />Cred că nu mai semănăm deloc.<br /><br />- O s-o întreb dacă am voie să-l zic.<br /><br />- Întreab-o şi pe urmă neapărat să mi-l spui!<br /><br />- Te rog, poţi să-mi explici şi mie ceva? adăugă Mic.<br /><br />- Orice, dacă nu mă închizi.<br /><br />- După ce te citesc şi-o să trebuiască să cresc, ce-o să faci?<br /><br />Cartea tăcu. Se gândise de multe ori la momentul despărţirii, însă nu voia să arate.<br /><br />- De plâns, nu o să mă vezi că plâng, poţi fi sigur.<br />O să te aştept mereu aici, în bibliotecă.<br /><br />- De ce aici? Sunt prea multe cărţi...<br /><br />- Dar niciuna la fel cu cealaltă; mă vei afla uşor, fiindcă sunt unică...<br /><br />- Da, tu eşti cartea mea unică şi preferată, pentru că te-am primit şi de la mama şi de la bunica.<br /><br />- Mâine dimineaţă te vei trezi că ştii cuvinte şi fraze întregi... numai din mine.<br /><br />- Deja ştiu câteva - ai uitat că mi le-ai mai spus?<br /><br />Cartea vorbăreaţă zâmbi. I le repetase de zeci de ori. Până când Mic, după ce trăia intens toate emoţiile unei poveşti, o ruga să treacă la următoarea...<br /><br /><br /><br />***<br /><br /><br /><br /><span style="font-weight: bold; color: rgb(102, 0, 0);">Secretul</span><br /><br /><br /><br />- Ce fel de copil eşti tu, Mic?<br /><br />- Sunt un copil caraghios, mama. Ştiu că sunt caraghios ca o umbră mare, pe o carte. Ca o umbră cu urechi lungi, dacă ţin mâinile aşa.<br /><br />- Câte poveşti încap în sufletul tău, Mic?<br /><br />- Multe, dacă nu plâng.<br /><br />- Şi dacă plângi? Când plângi tu, că eu nu te văd?<br /><br />- Eu plâng fără lacrimi, mama.<br />De fapt nici nu ştiu dacă eu plâng sau e cineva supărat care vrea să-mi spună ceva.<br /><br />- Să-ţi spună, ce?<br /><br />- Nu prea înţeleg, pentru că mi se înfundă urechile şi nasul şi ochii.<br /><br />- Sper că acum nu eşti supărat.<br /><br />- Nu sunt, gura mea nu e înfundată.<br /><br />- Mă faci să râd!<br /><br />- Da, îmi place să râzi aşa cu mine. Mai întreabă-mă!<br />E bine când îţi răspund.<br /><br />- Spune-mi, ţie ţi se pare că acum sunt puţin tristă?<br /><br />- Nu ştiu, eşti un om mare care ai înăuntru un suflet mai mic şi acum nu îl văd.<br /><br />- Când îl vezi tu, Mic?<br /><br />- Atunci când eşti cuminte, dar îţi vine să faci nebunii. Când te joci cu mine de-a ce vrei tu.<br /><br />- Şi îl mai vezi vreodată?<br /><br />- Când crezi că dorm şi nu mă trezeşti.<br /><br />- E frumos ce zici.<br /><br />- Da, pentru că doresc să fie frumos şi pentru tine, când termini de scris, ca acum.<br /><br /><span style="color: rgb(102, 0, 0);"><br /><br /><br /></span><span style="color: rgb(102, 0, 0);"><br /></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/7228964647743403170-6253275358291544882?l=povestile-lui-mic4.blogspot.com' alt='' /></div>elia davidnoreply@blogger.com0